duminică, 22 martie 2009

Interpretul autorizat in limbaj mimico gestual versus legislatia in vigoare

Lege nr. 448/2006, din 06/12/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Publicat in MOF nr. 1006 - 18/12/2006

Republicare 1 MOF nr. 1 - 03/01/2008

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 03/01/2008

Actul a intrat in vigoare la data de 06 ianuarie 2008

CAPITOLUL IV
Accesibilitate

Art. 61. - În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să promoveze şi să implementeze conceptul Acces pentru toţi, pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de discriminare;

b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive;

c) să recomande şi să susţină introducerea în pregătirea iniţială a elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea modalităţilor de realizare a accesibilităţii;

d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;

e) să asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap;

f) să asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;

Art. 69. - (1) Autorităţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private asigură, pentru relaţiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu surdocecitate, interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.

(2) Metodologia de autorizare a interpreţilor**) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale din domeniul surdocecităţii.

___________

**) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007.

Paradoxul este - legea exista din anul 2006..din acel an, 2006 ,exista obligativitatea Autoritatilor si institutiilor centrale si locale, publice sau private de a asigura pentru relatiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu surdocecitate, interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.


Insa debia in anul 2008 au aparut primii 2 interpreti autorizati ai limbajului mimico gestual si de atunci ..nimeni..situatia este astfel destul de grava tinand cont de numarul de persoane surde din Romania care vor/nu vor trebuie sa aiba si sa beneficieze de acea protectie speciala si implicit de asistenta unui interpret autorizat...Cu toate ca legea le confera drepturi, in egala masura obligatii..serviciile de asistenta din partea unui intepret autorizat este aproape nul...

Ordin nr. 1640/2007 - privind autorizarea interpretului in LMG

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap

Ordin nr. 1640/2007

din 01/08/2007

pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate

Publicat in MOF nr. 662 - 27/09/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 662 din 27/09/2007

Actul a intrat in vigoare la data de 27 septembrie 2007

Nr. 671/1.640/61

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

În temeiul art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 381/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, al art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu modificările ulterioare, al art. 5 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 239/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Metodologia de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, prevăzută în anexa nr. I, precum şi modelul de autorizaţie pentru exercitarea profesiei de interpret al limbajului mimico-gestual, prevăzut în anexa nr. II. Anexele nr. I şi II fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - La data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 107/523/4.722/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura şi condiţiile de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual specific persoanelor cu deficienţe de auz şi a interpreţilor limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul muncii, familiei si egalitatii de sanse,

Presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap,

Ministrul educatiei, cercetarii si tineretului,

Paul Pacuraru

Silviu George Didilescu

Cristian Mihai Adomnitei

ANEXA Nr. I

METODOLOGIE
de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a
interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate

ANEXA Nr. II

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI EGALITĂŢII DE ŞANSE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

AUTORIZAŢIE
pentru exercitarea profesiei de interpret al limbajului mimico-gestual
Nr. .............../............

Domnul/Doamna ..........................................., fiul/fiica lui .................................. şi al/a ............................., născut/născută la data de ......................., domiciliat/domiciliată în ..........................., str. ......................... nr. ......., bl. ......, sc. ......., ap. ......, sectorul/judeţul .............................................. posesor/posesoare al/a BI/CI seria ..............., numărul ..................................., emis/emisă la data de ........................... de ..........................., este autorizat/autorizată să exercite profesia de interpret al limbajului mimico-gestual.

Prezenta autorizaţie a fost eliberată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare.

Prezenta autorizaţie are valabilitate 2 ani de la data eliberării.

     Presedinte (L.S.),                                   Vicepresedinte,
.............................                      .............................
           Membru,                                           Secretar,
.............................                      .............................
 
 
 
 
 
 

Conditii privind autorizarea interpretului in LMG

In Monitorul Oficial nr. 662 din 27 noiembrie 2007 a fost publicat Ordinul comun al Ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse nr. 671/2007, al Autoritatii Nationale pentru persoanele cu handicap nr. 1.640/2007 si al Ministrului educatiei, cercetarii si tineretului nr. 61/2007, pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpretilor limbajului mimico-gestual si a interpretilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana care solicita autorizarea sunt urmatoarele:


- varsta de minimum 18 ani.


- absolvirea liceului.


- stare de sanatate corespunzatoare ( interpretul in limbaj mimico-gestual trebuie sa fie apt din punct de vedere medical – persoana auzitoare capabila sa exerciteze aceasta meserie ).


- absolvirea cursurilor de limbaj mimico-gestual si detinerea certificatului de pregatire speciala in limbaj mimico-gestual, eliberat de Asociatia Nationala a Surzilor, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului ( Asociatia Nationala a Surzilor din Romania este singura institutie din Romania care organizeaza cursuri pentru obtinerea certificatului de pregatire necesar pentru obtinerea autorizatiei de interpret. Astfel in urma obtinerii acestui certificat cei interesati pot depune la Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap cerere privind obtinerea autorizatiei ).


- absenta oricarei condamnari pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu profesia de interpret.

Autorizarea se efectueaza prin analiza dosarului depus de catre candidat la ANPH. Autorizatia este valabila 2 ani, cu posibilitatea prelungirii. ( prelungirea autorizatiei se va face in urma demonstrarii faptului ca in cei 2 ani de la obtinerea autorizatieri intepretul a profesat cel putin 6 luni).

Labiolectura - particularitate a limbajului mimico-gestual

Limbajul mimico-gestual este un limbaj complex, care se bazeaza nu numai pe folosirea semnelor, dar si prin utilizarea labiolecturii (citirea buzelor este folosit de catre toate persoanele cu deficienta de auz).

Deoarece limbajul mimico-gestual nu acopera ca numar de semne totalitatea cuvintelor existente intr-o limba, prin procesul sau de utilizare, simplificare si retinere, regasim adesea un semn folosit pentru a exprima un numar mai mare de cuvinte. Unui semn pot sa-i fie asociate 2,3 cuvinte, si aici intervine labiolectura care este foarte importanta in descifrarea cuvantului care s-a vrut a fi spus.

In momentul comunicarii cu o persoana surda asocierea dintre semn si cuvant este foarte importanta. Comunicarea se bazeaza prin expunerea semnului si pronuntarea cuvantului. Niciodata nu se vor folosi alte cuvinte si semne diferite, deoarece comunicarea ar fi un real esec. Un alt lucru important in momentul comunicarii este ca miscare mainiilor, exprimarea semnului si labiolectura nu doar trebuie sa fie facute in acelas moment, dar si pozitia mainii si a fetei trebuie sa fie una corecta. In comunicarea cu o persoana surda fata trebuie sa fie luminata, miscare minilor trebuie sa fie una calma, in zona pieptului, nu trebuie facute miscarii bruste si haotice.

Cu cat deficienta de auz este mai mare, cu atat mai mult creste rolul labiolecturii, devenind astfel un mijloc auziliar de receptionare a vorbirii. Un exemplu concludent este acel al persoanelor hipoacuzice ( care si-au pierdut o parte din auz, dar nu in totalitate), care folosesc labiolectura pentru a completa „pauzele” din vorbire pe care nu l-au auzit.

La fel de adevarat insa este si faptul ca nu toate buzele pot fi citite. Buzele foarte subtiri si o deschidere mica a gurii nu v-a permite niciodata o citire corecta pe buze. De asemenea o mustata impunatoare este un „zid” in citirea buzelor, dar la fel de bine nu se vor putea citi buzele care se misca „stramb”, gura care nu se deschide sau buzele persoanelor care vorbesc foarte repede sau cu capul in jos.

Dactimele...si ce reprezinta ele..



Ele sunt o parte componenta a limbajului mimico gestual, dar care nu trebuie folosite ca un limbaj separat si diferit. Sunt reprezentari ale literelor alfabetului reprezentate prin gestica mainii.

Dactilemele sunt folosite in limbajul mimico gestual fecvent, cu ajutorul lor sunt reprezentate numele persoanei, orase, state ( pentru o mai mare siguranta a intelegerii destinatiei ) sau se folosesc pentru a traduce cuvinte a caror semn nu exista.

LIMBAJUL MIMICO GESTUAL





Dactilemele din imaginile alaturate sunt doar cateva exemple concludente ale paticularitatii limbajului mimico-gestual al fiecarei tari.

In Romania dactilemele si semnele folosite in limbajul mimico-gestual sunt diferite de cele folosite in America, Suedia, Turcia sau oricare alta tara.

Cert este ca un limbaj al semnelor unanim folosit de catre statele lumii sau folosit de catre 2, 3 state vechine nu exista, insa persoanele cu deficienta de auz care se intalnesc la diferitele intalniri internationale folosesc un limbaj international al semnelor, stabilit de comun acord de catre ei, din dorinta si necesitatea de a se putea intelege.

Ca sa pot exemplifica , va voi da un exemplu – in Turcia semnul care reprezinta cuvantul „engleza” in Romania acesta este folosit pentru a traduce cuvantul „ani”. Astfel va puteti imagina cam cum este sa te afli intr-o tara straina sa nu cunosti particularitatile limbajului lor gestual, cum se pot face gafe mari de/in comunicare...in masura in care nu ai putina experienta...dar totodata, sa nu va imaginati ca surzii din diferitele colturi ale lumii nu se pot intelege deloc..se pot intelege prin cunoasterea unor semne din alte limbi, prin contactul avut cu alte persoane cu deficienta de auz, cu rabdare si experinta si prin transmirea celor invatate de la o persoana la alta..Asa invata ei, profitand de o alt persoana cunoscatoare a ambelor limbajuri ei se obisnuiesc foarte repede cu noile semne pentru a putea comunica.

In Romania, din ceea ce am citit s-a scris ca ar fi in jur de 4000, chiar 5000 de semne folosite in limbajul mimico-gestual...iar la capitolul carti si surse de inspiratie pentru a putea invata „ din carti” semnele exista 2 manuale aparute..insa as putea spune ca adevaratele semne se invata de la ei si in mijlocul lor...De ce?...pentru ca din experienta acumulata am observat ca exista 1 semn de exemplu folosit pentru a reprezenta mai multe cuvinte, dar exista si mai multe semne pentru acelas cuvant. Doar prin prisma comunicarii cu diverse persoane surde acestea se invata..De fapt consider ca chiar daca reusesti sa inveti cateva semne, greutatea si marea dificultate e de a le uni si de a putea formula o propozitie/praza si poate chiar mai greu este sa reusesti sa descifrezi semnele trasmise de catre o persoana surda.

Semnele, limbajul mimico-gestual se transmite din generatie in generatie, semnele se pot schimba si pot fi afectate de cate factori externi , cum de altfel s-a intamplat si in limba romana, prin introducerea in vorbirea curenta a neologismelor „cool, ok..asmd” asa si in limbajul mimico gestual , tinerilor mai ales care au avut contact cu alte persoane din tarile straine pot introduce in limbajul romanes de noi semne, care pot chiar cu foarte mare usurinta acceptate de comunitatea surzilor...

Un alt exemplu este acela al cuvintelor care nu au inca un semn, si fiind folosite surzilor le este impetuos necesara crearea unui semn, chiar ad-hoc ce va fi folosit pentru a desemna acel cuvant..

Am observat ca in comunicare cu diverse persoane cu deficienat de auz, din zone diferite a tarii si de varste diferite , au existat anumite variati ale semnelor, unele imediat sesizate datorita necunoasterii acelui semn, alte care mi –au intrat in „vocabular” foarte repede

Nu exista un limbaj mimico-gestual 100% acceptat si folosit, si asa cum in Romania regasim in diferitele regiuni ale tarii regionalisme, as putea spune ca surzii le folosesc si ei .

Lumea vazuta prin ochii lor...


“Lumea “ in care traiesc persoanele cu handicap auditiv este aceeasi lume in care traim si noi..noi, cei auzitori …

Pana acum 3 ani nu stiam mai nimic despre aceasta comunitate. Eram fascinata de semne , asta pot sa o spun…dar atat. Aceasta curiozitate a plecat din momentul in care am cunoscut acum cativa ani o persoana cu deficienta de auz si cred ca privindu-l si admirandu-l pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca m-a determinat sa invat semnele...nu a fost usor, dar mie mi-au placut, m-au atras ca un magnet si dintr –o simpla pasiune am ajuns sa o transform intr-o meserie noua in Romania, poate prea noua...

La inceput nu am stiu unde as putea sa invat...imi era cei drept rusine sa opresc un surd pe strada si sa-l rog sa ma invete semne..de fapt si chiar daca il opream, cum aveam sa-i spun ca vreau sa invat semne si de ce ..cand eu nu stiam nimic despre limbajul mimico-gestual... Dupa cativa ani, mutandu-ma intr-un alt oras m-am interesat si am facut primul pas - cel de a intra pe poarta filialei surzilor Bucuresti si de a ma intersa cum as putea sa invat .Prima persoana pe care am intalnit-o acolo a fost auzitoare..a avut rabdarea de ma asculta, dar ochii ei imi spuneau „tu ce cauti de fapt?..tu ce vrei?..esti sigura ca vrei sa faci asta?”... apoi, am cunoscut-o pe Janin, care in timp mi-a devenit prietena, colega ..si confidenta...surda fiind, ea a fost cea care mi-a arata primele semne..da surda...surzise la 7 ani, lucru care a ajutat-o sa-si pastreze vorbirea. A vazut in mine poate dorinta de a invata limbajul, a avut incredere in mine ...am fost fascinata din primul moment..tin minte ca imediat cum am ajuns acasa am inceput sa repet ceea ce invasesem, din dorinta de a nu cumva uita acele cateva semene...minunat sentiment... mai apoi m-am inscris la cursul de LMG si am reusit sa invat semnele , sa-mi obtin autorizatia de interpret autorizat si sa lucrez cu si pentru ei.

Cuidat pot spune unii...altii ma pot intreba de ce??..de fapt m-au si intrebat avand in vedere ca in familei nu am pe nimeni surd. Deseori am vazut uimirea, dar si compatimirea ( compatimirea este cuvantul potrivit - cum de eu, o fara draguta, tanara, cu studii superioare am ajuns sa practic o astfel de meserie) in ochii oamenilor cand traduceam pentru o persoana surda. Multi m-a intrebau daca sunt surda, si daca nu eram surda de ce am invatat limbajul?!??..iar raspunsul meu era simplu, am invata semnele din pasiune si am resit sa o transform intr-o meserie, la fel cum e cea de traducator de limbi straine..si asta e meseria pe care am ales-o..cum un strain are nevoie de un traducator asa au si ei nevoie de cineva care s-ai ajute..si chiar mai mult decat atat. Rolul interpretului in LMG poate deveni chiar mai important tinadu-se cont de faptul ca, daca pentru un strain sa se descurce intr-o engleza mai corecta, mai gresita e posibil ..dar cati dintre noi stim semne??..cum se pot descurca ei la doctor?..la politie??...

Si uite asa dintr-o persoana care nu aveam nici o tangenta cu lumea lor, am ajuns sa o cunosc, sa traiesc printre ei..sa-mi dau seama cum sunt, ce sunt, ce simt ei, ce si doresc ...

E complicat privind din afara..ne uitam la ei si zicem „ehh ei nu stiu sa vorbeasca, eu nu stiu semne... cum sa putam o discute???”..insa daca am reflecta.. pentru cateva minute am realiza ca nu este asa greu..nu ne trebuie decat un dram de rabdare, calm si o sa vedem cum din acea aparenta imposibilitate de comunicare, ei vor reusi sa se faca intelesi prin semne si putine cuvinte pe care le stiu..comunicare cu ei nu este imposibila...singura bariera este cea psihologica....

Ma uitam deseori in metrou sau in autobuze, la oameni, fara nici un motiv si fara sa astept ceva de la ei..si ma gandeam ca daca eu ca auzitor le-as cere ajutorul, nu stiu daca nu cumva sunt asa grabiti sau dezinteresati incat sa nu ma ajute...oricare ar fi motivul..cu atat mai mult daca eram o persoana surda..cum era poate atunci..daca nu exista rabdare...de fapt nu putem vorbi de rabdare ci si de acceptarea societati, de constientizare a faptului ca ei exista ...ei fac parte din societate si nu trebuie decat un dram de acceptare si bunaviinta incat si ei sa se simta oameni printre noi...

Am auzit deseori spunandu-se ca sunt „handicapati” – as vrea sa va contrazic..nu sunt..sunt oameni care au un handicap si nu si-l au dorit. Nu s-a nascut nimeni si ia cerut lui Doamne Doamne o ureche surda ...

Alti au zis ca sunt rai...se poate, dar rautatea a venit din partea societatii...in momentul in care mergi pe strada, ii vezi te uiti si arati cu degetul, iti strambi fata, sau din imposibilitatea de a comunica cu ei le intorci spatele, ca asa e mai simplu... oare cine greseste??!!

Nu am stiut pana nu am lucrat cu ei, cat de talentati sunt..nu mi-am putut inchipui cat talent de mim pot avea si ce scenete de pantomima pot crea. A fost o delectare a vazului meu sa-i pot vedea participand la diferitele concursuri , spectacole demonstrandu-si calitatile..

Sunt fantastici desenatori, sportivi,pot crea picturi de vis..pot juca in scenete si chiar unuii dintre ei, care mai aud ceva ceva, danseaza..sunt plini de viata, pot iubi si darui iubire..

Am citit cateva texte interesante legate de istoria si cultura surzilor in timp...cat de mult au fost discriminati, blamati, condamnati de-a lungul timpului si totusi au reusit sa-si pastreze identitatea culturala..Am aflat ca de-a lungul vremii surzii au trebuit sa lupte pentru limbajul lor, ei fiind obligati sa renunte la el, considerandu-se ca este un limbaj inferior fata de auzitori..Intr-o anumita perioada erau considerati a fi posedati, datorita neputintei lor de a vorbi..si exemplele pot continua, si destul de multe, iar unele dintre ele sunt chiar odioase, ce intrec orice imaginatie..

Nu cred ca se vor schimba prea multe, insa m-am hotarat sa scriu aceste randuri..simplu, pentru cei care vor avea rabdarea sa citeasca si nimic mai mult...E doar o parte din ceea ce am trait, am vazut si am simtit prin prisma lor.

Legislatia din Romania cu privire la persoanele cu handicap

In Romania persoanele cu handicap auditiv au fost legislativ recunoscute in anul 1999, cand a fost aprobata Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999.

Ulterior s-a aprobat legea 519 / 2002, modificata de legea 343 in anul 2004.

In anul 2006 a aparut o noua lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legea 448,modificata de legea 275/2007 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; iar apoi o republicare a legii 448 in 2008 ( www.anph.ro )

De asemenea Codul fiscal , Codul Muncii si Legea 76/ 2002 fac referire la persoanele cu handicap.

Persoanele cu deficienta de auz beneficiaza de o protectie speciala din partea statului.

De exemplu....persoana cu handicap auditiv la angajare beneficiaza de o perioada de proba de 30 de zile, iar in momentul concedierii de o perioada de previz tot de 30 de zile...

Persoanele cu handicap beneficiaza de ajutor social lunar, 3 zile in plus de concediu, scutirea de la plata impozitului pe salariu...si asmd..exemplele pot continua,fapt ce duce la obligativitate de a cunoaste legile pentru a putea beneficia de aceste drepturi.

Ei trebuie sa stie ca in momentul angajarii trebuie sa prezinte angajatorului o copie dupa cetificatul de handicap si o cerere pentru a putea baneficia de facilitatile oferite de lege...orice modificare a actului de identitate trebuie anuntata la Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din orasul/ sectorul din care fac parte..de asemena orice declaratie, act incheiat la notar, infatisare la tribunal trebuie facuta in prezenta unui intepret autorizat in limbaj mimico-gestual.

Despre surzi


Prima grupa a persoanelor cu handicap auditiv din Romania fost infiintata pe 9 noiembrie 1919 - ASOCIATIA AMICALA A SURDO-MUTILOR din ROMÂNIA sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntara a unui grup de surzi. Primul Presedinte a fost dl. Alexandru Clarnet, iar in comitetul de conducere a facut parte si printul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica.

Pana in anul 1953 cand s-a reconstituit „Asociatia Surdo-Mutilor din Romania” pe baza fondurilor alocate de catre stat, asociatiile amicale ale surdo-mutilor functionau pe criterii mai mult filantropice, surzii se intalneau la cluburi conduse de comitele liber alese, isi acordau reciproc ajutoare materiale, se sprijineau in gasirea unui loc de munca si desfasurau diverse activitati culturale, sociale si sportive.

Dupa aceasta data asociatia s-a reorganizat, a primit buget de la stat si a putut angaja personal salariat, diversificandu-si activitatea. Acum exista de peste 85 de ani Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, are unu numar considerabil de membrii, peste 16 filiale si un rol important in sociatete prin apararea si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. ( sursa „Surditate si comunicare”, Barbu Florea, Asociatia Acusticienilor audioprotezisti).

Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, este o organizatie non-profit, apolitica , cu caracter social umanitar de utilitate publica, care apara si promoveaza interesele sociale, cultural – educative si profesionale a persoanelor cu deficienta de auz pentru integrarea lor în societate si egalizarea sanselor. A.N.S.R. se constituie pe baza liberei adeziuni a persoanelor cu deficiente auditive (surzi, surdo – muti si hipoacuzici ), cu pierdere auditiva peste 50 decibeli, la urechea cea mai buna , fara deosebire de nationalitate, religie sau sex, care au împlinit vârsta de 14 ani si accepta statutul ANSR, dorind sa contribuie activ la realizarea scopurilor si obiectivelor sale . ( Statutul ANSR – www.ansr.org.ro ).

Conform statisticilor oferite de catre Autoritatea Nationala a Surzilor din Romania numarul persoanelor cu deficienta de auz inregistrate la data de 30 septembrie 2008 este de 21, 600 de persoane. Insa numarul lor se considera a fi mult mai mare.

Persoanele cu handicap auditiv pot fi impartite in 3 categorii:

- surdo-muti ( persoane cu handicap auditiv care nu pot vorbi ; in general aceste persoane sunt cele care si-au pierdut auz din frageda pruncie sau s-au nascut cu acest handicap, iar demutizarea nu s-a efectuat sau nu a putut fi efectuata);

- surzi ( persoane care fie s-au nascut asa, dar cu ajutorul logopedului, a familei si a mediului in care au trait si – au dezvoltat simtul vorbirii; persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu si care fie vorbeau inainte de a si pierde auzul , fie au reusit cu un logoped sa vorbeasca – mentionez ca vorbirea este diferita ( prin corectitudine, tonalitate si pronuntie) de la caz la caz);

- hipoacuzici ( persoane cu handicap auditiv care si-au pierdut o parte din auz, dar nu in totalitate; in unele cazuri doar una din urechi fiind afectata; aceasta categorie in principiu poarta aparate auditive, insa nu este o regula).

Persoanele cu handicap auditiv comunica prim limbajul semnelor – limbajul mimico – gestual ( LMG ) utilizandu-se labiolectura ( citirea pe buze ).